Empatia.

Cum ar fi lumea noastră în cazul când am învăța să o privim și prin ochii celorlalți ?   http://www.ted.com/talks/lang/ro/sam_richards_a_radical_experiment_in_empathy.html  

I said It's sad.

Scrisoare de adio (dupa o intamplare reala)

Scrisoare de adio - "Unde este Dumnezeu, mamă? Unde este Dumnezeu, tată? Nu vedeţi că înnebunim fără El?"

( dupa o intamplare reala)

 „Salvati sufletele noastre”, S.O.S….., asa a indraznit sa scrie cineva pe peretele closetului de la liceu (printre toate celelalte porcarii sexuale)... Da, acesta e strigatul meu nerostit, poate strigatul generatiei mele, innabusit in inimile noastre, sub mormanele de gunoi ale vietii de zi cu zi, de chistoace si sticle goale, de prezervative si seringi; de decibelii muzicii date la maxim, de buzele si corpul celui imbratisat nu din dragoste (ce e aia, poate ca nu stiti nici voi!), ci din disperarea aceea scarboasa a batranilor neputinciosi, de a nu fi singuri! Da, acesta e adevarul nostru, partea cea nobila si frumoasa din noi, si nu putem sa-l scriem decat pe peretii veceului!

Cele 5 regrete de pe patul mortii.

"Lucrez de foarte multi ani in ingrijire paliativa. Multi dintre pacientii mei erau dintre aceia care mai aveau foarte putin de trait si care se retrageau acasa sa moara. Am fost alaturi de ei in ultimele lor 3 pana la 12 saptamani din viata.

Oamenii se schimba si se dezvolta foarte mult atunci cand se confrunta cu propria moarte. Am invatat astfel sa nu subestimez capacitatea oamenilor de schimbare si dezvoltare. Cateva schimbari sunt insa fenomenale. Fiecare dintre ei au experimentat o varietate de emotii, cum era de asteptat - negatii, frica, furie, remuscari, din nou negatii si in final acceptare. Fiecare pacient si-a gasit in final pacea si linistea interioara inainte de a pleca definitiv.

Cand au fost intrebati despre regretele pa care le au sau ce ar fi facut diferit in viata lor, raspunsurile au convers catre aceleasi teme:

Veve

Walking in my shoes

Blue Island.