Viata e un joc ?

"S-ar putea spune că viaţa este un joc, în care dacă am şti să ne comportăm, ne-am bucura atât în această existenţă, de roadele ei, cât şi în cealaltă viaţă, nemaivorbind de evoluţie şi de roadele ei.

În Vechiul Testament găsim reguli de o mare claritate; Christos ne învaţă cum să dăm şi să primim sau ce înseamnă a da şi a primi. "Ceea ce seamănă cineva, aceea va culege"! Deci orice exteriorizează un om în vorbă sau în faptă se va întoarce spre el, căci ceea ce dă, aceea va primi. Dacă dă ură va primi ură, dacă dă dragoste va primi dragoste, dacă critică va fi criticat, dacă minte va fi minţit, dacă înşeală va fi înşelat. Trebuie să mai ştim că imaginaţia are un rol principal în "Jocul vieţii".

"Ţine-ţi inima (imaginaţia) în frâu cu toată tăria, căci prin mijlocul ei trec toate cărările vieţii" (Proverbe, IV:23). Aceasta înseamnă că orice îşi imaginează un om, mai devreme sau mai târziu are să se exteriorizeze în lucrurile lui, în întâmplările vieţii lui.

Cunosc pe cineva care se temea de o anumită boală. Era o boală foarte rară şi greu de contractat, dar el mereu şi-o închipuia şi citea adesea despre ea, până când s-a manifestat în corpul lui şi a murit ca victimă a acelei boli, a imaginaţiei lui distrugătoare.

Aşadar, pentru a face cu succes jocul vieţii, trebuie să ne controlăm imaginaţia. O persoană care şi-a obişnuit imaginaţia să-şi închipuie numai bine îşi atrage în viaţă ("fiecare după dreapta dorinţă a inimii lui"): sănătate, bogăţie, dragoste, prieteni, cea mai desăvârşită expresie a celor mai înalte idealuri ale sale.

Imaginaţia a fost denumită "foarfeca minţii", fiindcă taie mereu, zi de zi, imaginile pe care omul şi le închipuie, aşa că mai devreme sau mai târziu, el va întâlni propriile lui creaţii, imaginate, în lumea din jurul lui. Ca să-şi poată modela cu succes imaginaţia, el trebuie să înţeleagă modul de funcţionare a minţii lui. Grecii spuneau: "Cunoaşte-te pe tine însuţi!".

Mintea omului prezintă trei aspecte: subconştientul, conştientul şi supraconştientul. Subconştientul este numai o cantitate de forţe fără o direcţie; este tocmai ca apa care stă şi face ce este dirijat să facă, el n-are putere de acţiune.

Am cunoscut o femeie care, pe când era copilă, îşi imagina mereu că va fi văduvă; se gătea cu haine negre, purta un văl negru lung, iar oamenilor le părea că este tare isteaţă şi distractivă. A crescut şi s-a măritat cu un om pe care l-a iubit foarte mult. În scurt timp, el a murit şi ea a purtat văluri negre ani de-a rândul. Imaginea ei de văduvă s-a impregnat în subconştientul ei şi, la momentul potrivit, s-a manifestat fără să-i pese de dezastrul obţinut.

Mintea conştientă este numită muritoare sau trupească. Este minte omenească şi vede viaţa aşa cum pare că este. Ea vede moartea, dezastrul, boala şi limitările de orice fel şi, cu aceste imagini, ea impregnează subconştientul.

Mintea supraconştientă este mintea divină - dinlăuntrul fiecărui om - şi este domeniul ideilor perfecte. În ea se află "modelul perfect" amintit de Platon, modelul divin, fiindcă există un model divin pentru fiecare om.

"Există un gol pe care tu trebuie să-l umpli şi pe care nimeni altul nu-l poate umple, ceva ce tu ai de făcut şi pe care nimeni altcineva nu poate să-l facă pentru tine."

Toate aceste idei perfecte sunt exact înfăţişate în mintea supraconştientă. De obicei ele ţâşnesc în conştienţă ca un ideal nerealizabil, "ceva prea frumos ca sa fie adevărat".

În realitate, acesta este adevăratul destin al omului, străfulgerat de către inteligenţa infinită, care este înlăuntrul lui însuşi.

Mulţi oameni nu-şi cunosc propria lor menire, se luptă pentru lucruri şi situaţii care nu trebuie să le aparţină lor şi care, dacă ar fi realizate, le-ar aduce numai decepţii şi insatisfacţii.

Isus Christos ne învaţă că vorbele omului au un rol fundamental în jocul vieţii: "Din cuvintele tale te vei îndrepta şi din cuvintele tale te vei osândi".

Mulţi oameni au atras dezastrul în viaţa lor, prin vorbele lor greşite. O femeie mă întreba de ce viaţa ei de acum este plină de sărăcie şi de lipsuri. Înainte avea o casă mare, era înconjurată de lucruri frumoase şi avea mulţi bani. Am stabilit că, de pe atunci, obosită de conducerea casei, ea spunea mereu: "Sunt bolnavă şi obosită de lucru, aş vrea să trăiesc într-o ladă!" Aşadar, ea însăşi şi-a prorocit sieşi; "Într-o ladă!"

Mintea subconştientă nu are simţul umorului şi, adesea, oamenii ajung în situaţii nefericite prin cuvinte spuse în gol.
      Între om şi idealurile lui cele mai înalte sau dorinţele inimii lui nu stă altceva decât îndoiala şi frica. Când omul doreşte fără teamă, orice dorinţă îi este îndeplinită instantaneu.
     Trebuie sa fie rasa frica din constiinta omului. Singurul duşman al omului, frica şi lipsa, frica de nereuşită, de boală, de pierdere sau simţământul de nesiguranţă în vreun plan oarecare, frica de frică.

Rostul jocului vieţii este acela de a vedea clar propriul tău bine şi de a înlătura toate imaginile mentale ale răului. Aceasta se face prin impregnarea minţii subconştiente cu realizarea binelui.

Omul are mereu un ascultător tăcut în preajma lui, şi anume: mintea lui subconştienta."